Pe drumul vieții când e greu
Și zeci de încercări abundă,
Ne așteptăm ca Dumnezeu,
La rugăciuni să ne răspundă.

Cerem întruna pentru noi,
Ca să dea Domnul sănătate,
Vrem să ne scoată din nevoi
Şi-n toate vrem întâietate.

Uităm ades că El, Isus,
Este prezent în încercare,
El duce ce-i mai greu de dus,
Chiar dacă nouă ni se pare.

Căci n-am putea mereu căra
Atâtea griji, atâtea boale,
De nu ne-ar ține-n palma Sa,
De nu ne-ar fi un Far pe cale.

Doar cel ce-i măcinat, zdrobit,
Cunoaște în esență viața,
Prin crezul său, a consimțit
Din Sfânt Cuvânt să ia povața.

Numai așa poate-nțelege
Ființa că e trecătoare,
Că doar crezând poate alege,
Să fie-o binecuvântare.

Tu, când te rogi în odăiță,
Întâi de toate, nu uita,
Să mulțumești pentru credință
Și El să facă voia Sa!

Că nu-i o zi în care Tata
Să nu te țină-n palma Sa,
Tu cântă, strigă "Maranata!"
Căci asta e menirea ta!

17/07/17, Barcelona-Lucica Boltasu