Suflet pur
Liniştit şi pur ca floarea primăverii însorite
Transformând pământul negru în parfum şi în culoare,
Este sufletul prieten dragostei desăvârşite
Punând pe obrazu-n lacrimi a lui caldă sărutare.
Liniştit şi pur ca apa din izvoarele de munte
Împărţind sclipiri şi raze de safire şi smaralde,
Este sufletul ce-alină mângîind tâmple şi frunte
Cu o mână mătăsoasă în atingeri moi şi calde.
Liniştit şi pur ca cerul azuriu în miezul verii
Chemând păsările albe să zboare către lumină,
Este sufletu-nălţat către ţara mângîierii
Şi dorind ca să o vadă tace şi adânc suspină.
Liniştit şi pur ca albul fulgilor ce ţes zăpadă
Peste vârfuri neumblate sclipind tainic şi frumos,
Este sufletul ce-aşteaptă doar a cerului podoabă
Haina albă ce-i ţesută şi-mbrăcată de Hristos.
Liniştit şi pur ca ochiul de copil,sub sărutare
Deschis doar de bucurie şi închis de ea mereu,
Este sufletul dorind o divină vindecare
Ca fiind născut din nou să stea lângă Dumnezeu.
Liniştit şi pur ca floarea,ca apele sub azur,
Ca albul zăpezii-ntinse peste cărări neumblate,
Ca un ochi dorind să uite al lumii negru contur
Este sufletul ce-ascultă frumoase,divine şoapte.