Te caut, Doamne, îmbunează clipa,
E frig în vale, spinii mă inundă,
Îmi moare duhu-n orișice secundă,
De când un dor vrăjmaș mi-a frânt aripa.

Mi-a amorțit nădejdea în butuci,
Grumazul ține jugul neputinței,
Te chem, plângând, cu taina pocăinței -
Să vii, să stai și-apoi să nu Te duci!

Te caut ca să-Ți spun c-am înțeles
Că poți să-ndrepți ce-i putred și ce-i strâmb,
Din vale-adâncă, Tu poți face dâmb,
Din pietre îngeri, taină din eres.

Te caut, Doamne, vin și mâine iară -
Deplânge-mă și strânge-mă de-afară!