Un bătrân de-odinioară
Numai doi băieți avea.
El în  fiecare  seară
Din Scripturi le povestea.

Era un om credincios,
Bun și plin de-nțelepciune,
Care-l slujea pe Hristos
Cu râvnă și pasiune.

Într-o zi, așa deodată
Feciorașul său cel mic
Se-adresă lui: "Tată, tată,
Vreau să îți vorbesc un pic. "

Iar bătrânul bucuros
Privind spre al său bàiat
Se-așeză lângă fiu jos,
Zicând: " Ce  s-a întâmplat? "

"Tată, cred că ar fi bine,
Și nu o zic cu jicnire,
Så-mi dai ce mi se cuvine
Ca parte de moștenire. "

Tatål când a auzit
Fiul såu ce a cerut
Pe genunchi s-a pråbușit
Și-n rugå vorbi tăcut.

Apoi, dupå rugăciune,
Deși n-a fost a sa vrere,
Cu calm și înțelepciune
Le-mpărți a sa avere.

La scurt timp în haine fine
Și cu carduri de bani pline,
Fiul cel mic plin de sine
A plecat in țări  străine.  

Feciorașul s-a tot dus
Departe de al såu tată
De la est plecă spre-apus
Într-o țară depărtată.

Și a-nceput o altă viață
Făcând tot ce și-a dorit.
Fåră a tatălui povață
Banii toți a risipit.

Nu mai deține nimic,
N-are nici un ajutor.
Fiul tatălui, cel mic,
A devenit cerșetor.

Iată-l cum in stradă-n grabă
Cerșește acum mâncare.
Trecătorii-și văd de treabă
Trec cu nepăsare.

Dändu-și seama imediat 
Că omu-i zgârciob,
Se decide acest băiat
Să-și caute job.

Însă-n haine zdrențuite
Și cu mersul clătinat,
Cu sandalele cârpite,
Toți l-au refuzat.

Dar fiul n-a renunțat
Și-n final găsi de muncă.
Un patron l-a angajat
Să păzeasca porci pe-o luncă.

Lunca-i plină de flori move,
Pentru fiu, odihnă nu-i
Căci el scutură roșcove 
Pentru porcii nesătui.

Istovit de alergare
Și zile-n șir de nesomn,
Și-aminti cu încântare
Că acasă era domn.

Iși aminti ca nicicând 
De tot ce-a lăsat in urmă.
Și-acum obosit, flămând,
E  păzitor la o turmă.

Apoi așa deodată
Fiul iși veni in fire.
Îl cuprinde-un dor de tată
Și de-a lui iubire.

Gata, fiul a plecat
Către casa părintească.
Ar vrea măcar ca argat
Tatăl să-l primească.

Tatăl însă stă la poartă.
De dor este măcinat,
Dar cu speranță așteaptă
Fiul cel de-acas plecat.

El se roagă-n șoaptă acum,
Apoi privește în zare.
Și deodat vede pe drum
Un om in haine murdare.

E un tânăr zdrențăros,
Cu pas mărunt, tremurat,
Ce emană un miros
De om nespălat.

Tatăl l-a recunoscut
Pe cel ce mergea agale.
Era fiul său pierdut
Venind de pe-a lumii cale.

Grabnic i-a ieșit ' nainte
Și l-a ' mbrațișat.
Cu har si cuvinte sfinte
L-a întâmpinat.

Tatăl porunci apoi
Robilor din casă
S-a aducă încălțări noi
Și haina frumoasă.

Toată lumea-i bucuroasă
Că fiul pierdut
S-a întors acum acasă
Ca fiu renăscut.

Este muzică si joc
Este masă-nbelșugatå
Căci  sunt din nou la un loc
Fecioraș și tată.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Și în cer, ca pe pământ,
Este muzică și cânt
Când un suflet păcătos
Se întoarce la Hristos.