„... Orice pedeapsa... aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătătoare de pace a neprihăniri.” (Evrei 12:11)

Mi-s ochii — ape moarte...
O, Doamne, cer pedeapsa!
Păcătuit-am, foarte,
Cu inima şi coapsa!

Sfidând învăţătura
Şi profanând Altarul,
Băui, din fugă, ura —
Gonii, din mine, Harul...

Mă năruie povara!
Păcatul mi-este geamăn!
Încearcă-mă cu para
Durerii fără seamăn!

Topeşte-mi zgura vieţii
Şi sufletul, topeşte-l!
Dă foc la toţi scaieţii,
Adâncul înnoieşte-l.

Să ardă-n vălvătaie
Trufaşa mea fiinţă,
C-am vrut să fac din paie
Un turn de biruinţă!

O, Doamne, uite palma!
Dezmiard-o cu nuiaua!
Cel ce rosti sudalma
Vrea alb să-l faci ca neaua.