Tată, când visam să fiu martir...


Tată, când visam să fiu martir,
Nu mai contenea să-mi tacă gândul
Căci vroaim cu Tin' pe cruce să mă-nșir
Aşteptând cu-atâta drag să-mi vină rândul

Tată, când am spus că Te urmez,
Nu-mi părea aşa de grea cărarea...
Dar mergând, deodat' -am vrut să mă aşez
Cuprinzându-mi toată fiinţa, delăsarea

Tată, când juram să Te iubesc,
Îmi simţeam în piept, mistuind iubirea
Mă topeam de nerăbdare ca sa Te slujesc
Şi vedeam aşa de-aproape întâlnirea...

Tată, când strigam spre cerul sfânt,
Mă 'nălţa spre Tine setea părtaşiei
Nu simţeam sub mine urmă de pământ
...Mă strângea în braţe izul veşniciei...