Ceresc...

Când miresme florale se alină în mintea-mi,
Iar raze solare mă țin mai sus de pământ ,

Când zboară cocorii-n solfegii,
Atunci aș vrea să Îți cânt...

Când mioare albesc verdele-n deal
Și seara își suflă-n adiere răcoarea,

Cheamă-mă Doamne să-Ți cânt osanalii
Să plângă pe-arcușu-i vioara...

Să pășesc gânduri din albul ceresc
Să-mpart spice ce satură ființa ,

Să m-aplec în genunchi îngeresc,
Să-mi trăiești Doamne sfinte... penița!

SandaTulics, Wi. 2017-iulie