Din Tine-i pacea dulce
și freamătul divin,
ce-mi vine să se culce
pe-al inimii prea-plin,
pe lacrima sfioasă,
pe tainicul fior
- când peste gând se lasă
o aripă de dor.

Din Tine-i picurarea
acordului divin,
când limpede cântarea
pe harfă-mi vine lin
și dulce mi-o prelinge
al Duhului Sfânt mir,
când sufletu-mi învinge
al lacrimilor șir...

Din Tine e minunea
ce-nvăluie tăcut
ființa-n rugăciunea
când imnul sfânt e mut,
și inima mea zboară
ca-ntr-un edenic vis,
pe-a îngerilor scară
spre cerul larg deschis.