Din Tine-i pacea dulce
și freamătul divin
ce-mi vine să se culce
pe-al inimii prea-plin
pe lacrima sfioasă
pe tainicul fior
- cînd peste gînd se lasă
o aripă de dor.

Din Tine-i picurarea
acordului divin
cînd limpede cîntarea
pe harfă-mi vine lin
și dulce mi-o prelinge
al Duhului Sfînt mir
cînd sufletu-mi învinge
al lacrimilor șir...

Din Tine e minunea
ce-nvăluie tăcut
ființa-n rugăciunea
cînd imnul sfînt e mut
și inima mea zboară
ca-ntr-un edenic vis
pe-a îngerilor scară
spre cerul larg deschis.