ATUNCI CÂND MI-AI IEȘIT ‘NAINTE

Mi-ai ieșit, ATUNCI, ‘nainte
Și mi-ai pus în suflet dor
Pentru veșnicul Părinte,
Pentru veșnicul Decor.

Mă-ndreptam către neantul
Unor vise fără țel
Mi-era îngropat talantul
Dar răspuns-am la apel.

Cu privirile senine
M-ai convins să Te urmez
Și prin lunci și pe coline
Și mi-ai dat și har și crez.

N-am putut respinge darul
Fiu al jertfei, Fiu iubit
Tu mi-ai dat mărgăritarul
Ce mă face fericit.

O, ce zi, ce transformare!
N-am uitat, nu voi uita
Cum m-ai scos din nepăsare
Să pot sta ‘naintea Ta.

Și de-atunci pe-ngusta cale
Simt prezența Ta, deplin
Frumuseți văd în petale,
La ce spui rostesc ”Amin”

George Cornici/25 Iulie, 2017