De aş avea lumea toată!
De aş avea lumea toată,
Tot nu aş fii fericit,
Fără Tine, al meu Tată,
Fără Fiul Tău iubit,
Fără Cel care cu sânge
M-a plătit ca să trăiesc,
Căruia inima-i plânge
Şi acuma când greşesc.
Fără Domnul mântuirii,
Aş fii singur, pustiit,
Captiv al nefericirii
Fără Cel care-a murit,
Fără Cel ce-a îndurat
Suferinţă şi dispreţ...
Fără Cel care-a răbdat,
Pentru mine a dat preţ;
Fără Cel care-a plecat
Sus la Cer, să pregătească,
Şi Duhul Sfânt l-a lăsat
Ca să mă povăţuiască
Cum să fac, să nu mă pierd,
Mântuirea s-o primesc?
Şi numai în El să cred
De tot să mă pocăiesc.
Fără El n-aş fii nimic,
Nu aş mai avea valoare.
De-s cu El, am să câştig
Viaţa cea nepieritoare.
Mântuirea, veşnicia
Doar cu El o voi avea
Cerul sfânt şi măreţia
Când voi sta la dreapta Sa.
Amin
Câmpia Turzii, 7 iulie 2017
Frumos consistent și ziditor poem, Domnul să vă binecuvânteze cu toate binecuvântările Cerului de sus și ale pământului de jos!