Cântă ciocârlie, cântă,
Înspre ceruri te avântă,
Ia cu tine dorul meu
Și îl du la Dumnezeu,
Pe aripă poartă-mi gândul,
Să-nconjori cu el pământul,
Ca să vadă ce mic sunt,
Fără Tatăl meu Preasfânt!

Fă din pana ta pestriță,
Un stilou și o peniță,
Să aștern pe foi veline
Toate stările-mi străine,
Să pot medita mai mult
La ce-am fost, la cine sunt,
Să mă-nalț odat cu tine
Și să uit complet de mine.

Ciocârlie, cânt din cer,
Toate vin și toate pier,
O trece chiar și pământul,
Însă veșnic e Cuvântul,
Prin Duhul astăzi creez
Şi în El mă ancorez,
Vreau să fiu un veghetor,
În toate împlinitor.

Așa ne spune Scriptura,
Să introspectăm făptura
Și iubirea să ne fie,
Îndreptar spre veșnicie.
Aproapelui să slujim,
Pe Isus să-L preamărim,
Căci trăind în ascultare,
Avem parte de iertare.

Cântă, cântă ciocârlie,
Despre har și veșnicie,
Când te-nalți, arată zborul
Pregătit de Creatorul,
Celor ce nu văd dar știu,
C-al lor Dumnezeu e viu,
Și așteaptă în tăcere,
Marea, scumpa revedere.

Când cobori din înălțime,
Să reverși peste mulțime,
Ploi de har, iar trilul tău,
Să-L cânte pe Dumnezeu,
Iar eu în micimea mea,
Să Îl cânt așijderea,
Să-i dedic catrene mii,
Pe pământ și-n veșnicii.

29/07/17, Barcelona -Lucica Boltasu