Se-aude-un Glas... A străbătut
De mii de ani prin univers
S-ajungă astăzi și la tine
Dar tu... tu nu L-ai înțeles!

El ți-a vorbit în ceas de taină
Și ți-a șoptit că ești iubit...
Ți-a spus de calea veșniciei
Dat tu... tu nu L-ai auzit!

Apoi S-a coborât prin daruri
Și ți-a dat tot ce tu ai vrut...
Ți-a dat a lumii bogăție
Dar nici atunci nu L-ai văzut!

Și anii au trecut, iar Glasul
Se-aude încă... un ecou
Ce-n nopțile pustii și reci
Coboară iar la patul tău

Și când durerea ca un clește
Îți sfredelește-a ta ființă
Atunci auzi... și strigi spre ceruri:
”Rămâi, de este cu putință,

Și iartă-mi Doamne, necredința,
Și viața mea fără de rost.
Azi vreau să mă întorc la Tine
Să-mi fii și Sprijin și-Adăpost!”

Se-aude-un Glas... de mii de ani
A străbătut prin galaxii...
Acum ajunge și la tine
Dar tu ce faci? De ce nu vii?

Vulcan-31-07-2017
Mary