Pe marea de păcat a lumii

Pe marea de păcat a lumii
Sub vuietul negru-al furtunii,
Pe valuri crâncene tenebre
Se zbat suflete ce-n derivă
Se luptă cu vântu-mpotrivă
Ducând cântările funebre.

Din Valea Plângerii amare
Convoaie mii de lăcrimare
Mereu duc înspre asfinţit
Spre-acel finit al disperării,
Pe omul pradă neascultării
Ce-a fost de cel rău amăgit

Dar Cel Sfânt, ce ne-a creat
Şi viaţă din viaţa-I ne-a dat
El la Calvar a stat pe cruce,
Şi a oprit cumplita moarte
Pe veci să nu ne fie parte
Prin susurul cel lin şi dulce.

Ne-a dat Neprihhănirea Sa
Ca îmbrăcaţi astfel cu Ea
La nunta-I să putem a sta
Privind la Jertfa-I în mărire
Ce pentru-a lumii mântuire
S-a pus chezaş a ne salva.

Spre-a naviga pe altă mare
Cu-ape cereşti, liniştitoare
Părând de foc şi de cristal,
Cu alăutele lui Dumnezeu
Sub străluciri de curcubeu
Cânta-vom slava-I, triumfal.

Flavius Laurian Duverna
01 august 2017