Rămâi, că e noapte, Stăpâne,
În jur, peste lume, în noi;
Jucăm după imnuri păgâne
Pe drumul ce duce 'napoi,

Ne cheamă Egiptu-n ecouri,
Pocnește din bici Faraon,
Noi facem din paie ghetouri
Și cerem viței lui Aaron.

Ne-am strâns nepăsarea sub geană
Și carnea ne iese pe nări,
Râvnim câteodată și mană -
În boală, necaz, strâmtorări.

Altarul se-ascunde-n cenușă,
Ne vindem cu prețul redus,
Stăm goi lângă stâlpul de ușă,
Apatici, sub pragul de sus.

Azi, mâine se-arată Iordanul
Dar, Doamne, nu vrem să murim!
Ne du mai departe limanul,
De Tine aproape să fim.

Pe cel ce-n pustie jelește
Cu milă, pe brațe să-l culci,
Cu ierburi amare-l hrănește,
Să-i fie cuvintele dulci.

"Rămâi, că e noapte, Stăpâne!"
Ți-am spus suspinând, pe-nserat -
Tu, Cel care-n veacuri rămâne
Și Mire, și Miel, și-mpărat.

Rămâi și mă ia printre stele,
Cu Tine, prin Tine, mereu,
Tu, Jertfă a Paștelor mele
Și Domn al Sabatelui meu!