Omule, oricine-ai fi
Călător pe-acest pământ
Azi te rog să te oprești
Să te-ndrepți spre cerul sfânt...
De cât timp n-ai mai privit
Spre un răsărit superb,
Spre o noapte înstelată?
Te opresc și te întreb...
Cât din viața ta grăbită
N-ai știut ce-i fericirea?
N-ai știut să prețuiești
Ce îți poate da...iubirea?
Tu mereu ai alergat
Să tot strângi...să strângi mereu
Și-ai uitat de tot ce-i bun,
Ai uitat de Dumnezeu!
Omule, privesc la tine:
Ochii ți-s pustii și reci...
Pașii ce aleargă-ntruna
Oare unde ți-i petreci?
Va veni o zi în care
Drumul tău va fi sfârșit
Și-ai să vezi că pumnii-s goi
Tot ce-ai strâns s-a irosit
Căci nimic nu iei cu tine
Omule, de pe pământ
Numai dragostea curată
Ce-ai primit prin Tatăl sfânt!
Omule, oricine-ai fi
Călător pe drumul vieții
Azi te chem să vii cu mine
Să vezi zorii dimineții...
Mâna îți întind cu drag
Să pornim și tu și eu
Către poarta veșniciei
Spre același Dumnezeu!

Vulcan-06-08-2017
Mary