Rămâi cu noi ...
Luca 24-29
Mângâieri de arcuș
Cântă-n rugini de apus,
Se-adună în stoluri de jale,
Un cârd exersând, strigăte-n înalt,
Despre drumul de-ntors plâng,
În unghiul optuz, repet-un plecat?!
Plecate-s florile soarelui,
Cu fețe-nnegrite,
Parcă-s măicuțe-n broboade
Spre biserici-pornite...
Lungă e seara...
Cu greu se desparte,
Nehotărâtă-i-ntre ziuă și noapte.
Doruri se-nalță spre cer,
Ce-mi pare atât de departe...
Îmi șoptesc înfiorat-rugăciunea,
- Rămâi cu noi, că este seară!
Aici este noaptea, învelită în negru,
Sigură pe sine ... coboară;
- Rămâi cu noi, că-i dincolo de seară.
Ucenicii L-au rugat pe Mântuitor să rămână cu ei în drumul spre Emaus.
Eu, tu, Îl rugăm aici pe drumul vieții unde ne găsim fiecare.
Cu fețe-nnegrite,/Parcă-s măicuțe-n broboade/Spre biserici-pornite..." Poeta il roaga pe Iisus sa ramana cu noi "dincolo de seară" tot asa cum ucenicii l-au rugat "să rămână cu ei în drumul spre Emaus." Felicitari, har si inspiratie.