Pe calea lată-am fost odat’
Mergeam în graba mare,
Împins de ură și păcat,
Spre iad și spre pierzare.
(Matei 7.13; Tit 3.3b)

Dar Domnul Isus m-a oprit
Zicând că El e Calea
Și-n dragostea Sa am pornit,
Prin poarta strâmtă-i zarea.
(Ioan 14.6; Matei 7.14)

Am fost mort cum este omul
În mocirlă și păcat,
Răzvrătit față de Domnul,
De Satan am fost legat.
(Ef. 2.1; Is. 65.2; Luca 13.16)
Azi, mort sunt față de păcat
Și viu pentru Dumnezeu,
Căci Isus m-a eliberat,
Vreau să îi slujesc mereu.
(Rom. 6.11; Ioan 8.36)

În bezna nopții de păcat
Rătăcitor prin lume,
Am înjurat și-am blestemat
Cum nu se poate spune.
(Is. 9.2; 8.22; Tit 3.3; 1 Tim. 1.13; Iacov 3.9)


Lumina lumii-a luminat
Întunecimea mare,
Să fiu lumină m-a chemat,
Cuvântul – har și sare.
(Ioan 8.12; 1.5; Ef. 5.8; Col. 4.6)

Împlinit-am pofta firii,
Ale patimilor căi
Și-n plăcerile trăirii
Prigonit-am pe ai Tăi.
(Ef. 2.3; Tit 3.3; Gal. 1.23)

Astăzi, firea pământească
Răstignită-i prin Duh Sfânt,
Desfătarea mea cerească
Este-n Domnul și-n Cuvânt.
(Gal. 5.24; Ps. 16.11; 119.47)

Orfan de Tatăl meu ceresc
Și în zdrențe îmbrăcat,
Tatăl a zis: „Eu te primesc,
Prin-al Meu Fiu ești înfiat!”
(Ioan 14.18; Ef. 2.12b; Luca 15.15-24; Gal. 4.6)

Și azi îi cânt voios mereu
Pentru salvarea dată,
Viața o-nchin lui Dumnezeu,
Căci El e al meu Tată.
(Ps. 40.3; Marcu 10.28-30; Ier. 3.4b,19b)

~20.11.2007~