Au fost martiri cu Domnul în celulă
... Când nu mai pot să văd și să aud
Ce se întâmplă-n lume,
Când sufletul mi-e plin de suferința lor,
M-așez în sfântă rugăciune
Și trag c-urechea la apusul,
Celor ce sunt astăzi, grâu și gălbenele
Sau susur lin în albia unui izvor.
Ei nu-și mai plâng durerea de-acol 'de unde sunt,
Nici lacrimile nu le mai zăresc
Dar ma îndeamnă
să nu uit, nicicând să n-ostenesc
Și-n apa de izvor apusă să-i privesc...
Au fost martiri cu Domnul în celulă!
Au sângerat-n bătăi tot împreună,
Acoperit-au semeni cu lacrima când răii îi loveau,
Ologii de bătăi i-au dus în spate sau de mână.
I-au primenit în rugăciuni pe unii,
Ce-n ''jumuleli de vorbe'' pe Dumnezeu-L huleau.
Le-au arătat și rănile, și Calea Celui
Ce-atâta Îl batjocoreau!
Au înălțat în temniți, Catedrale;
Cu lacrimile-au aprins lumini
Să vadă orbii dincolo de ziduri
Si la Lumină au strigat 'AMIN! '
Mă-ntorc cu ochii-n lacrimi la oameni, catedrale,
La Dumnezeu lor atâta de iubit,
Din truda suferinței aș îmbrăca în alb de cale
Drumul Golgotei, celor ce-au suferit.


10 august 2017 -Sanda Tulics
Wisconsin
Martirilor îndrăgostiți de Dumnezeu...