“O, om!.. ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume!
- De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii-o dai…”
Traian Dorz

Fragment este de viitor
Printr-o pustie călător
Un călător pe o orbită
Speranţă-n trestie clădită
Frumuseţe-n lume şi adorat
Nimic ca om mai minunat
O funie peste-un abis
Care se rupe cum e scris
Un abur ce se ‘nalţă-n zări
Lumină până-n depărtări
Sub piatra veche funerară
Istorie mândră, milenară
Înger în acţiune, în vrere
Divin în gând şi în părere
Pe o fărâmă aşezat
Colţ de-univers poetizat
Un vis al umbrei pe pământ
Sfânt când îşi ţine al său cuvânt
Fiinţă-n aur poleită
Fum care trece-ntr-o clipită
O iarbă-n soare ce-i pălită
Sub arşiţă greu pârjolită.

Ce greu ca om să te numeşti
Când strângi comori-te îmbogăţeşti -
Fără bun simţ la mersu-n bine
Unealtă rea şi de ruşine
Fără bun simţ într-una trist
Când e pe valul egoist.