Ce multe ne învaţă piramida
din partea 'Nvăţătorului suprem!
Stătea ascunsă-n piatră crisalida,
o taină așteptând un Nicodem.

Pe cei smeriţi ce pătrundeau să fure,
cu mâna goală i-a zvârlit din sân,
Dar fără margini vrea să se îndure
de cei ce văd în piatră pe Stăpân.

Urcând de pe pământ spre nehotare
să puie mijlocirea într-un chip,
pe patru muchii ea purtă sub soare
o cruce în pustia de nisip.

Din patru culmi şi Biblia ne-aşteaptă
pe-ntâiul prag, ce-i lesne tuturor.
Ca să urcăm apoi din treaptă-n treaptă
spre Unul Nevăzut, dar Văzător!

Ce multe ne învaţă piramida
pe cei ce scriem pentru Har un vers!
Pe cei ce-n inimă purtăm firida
în care dibuim un univers.

Keops şi magii aşteptau Scriptura.
Şi un izvod a fost din Rai adus.
Ce e ceresc, ideea şi măsura,
nu-s de la noi, ci ni se dau de sus.

Şi-apoi ce dârz au stăruit pietrarii
ducând desăvârşirea spre atom.
Ce-i omenesc se-opreşte în fruntarii,
dar fiecare treaptă are-un om.

O, de-am putea şi noi cuprinde gânduri
ca în desenul piramidei pur,
cu nici o piatră răzvrătită-n rânduri,
cu nici un colţ mai moale său mai dur.

O, de-am cuprinde slăvile în haine
şi gândul veşniciei într-un unghi!
Din miezul labirintului de taine
să scoatem simplitate de triunghi!

În şase zile a lucrat Sublimul.
Şi-n şase zile-a frânt pe Belzebub.
Dar ce va fi-n etern Ierusalimul
când piramida Lui va fi un CUB!