Era o seară-ntunecată
Și cerul îmi părea închis...
Iar eu strigam spre Tine: -Tată!
Nu mă lăsa, căci mi-ai promis
Că-n ziua grea de încercare
Nu vei lăsa să fiu zdrobit
Când simt că nu mai am scăpare
Și când în suflet mi-este frig...
Ai spus că-n ziua încercării
Dacă spre Tine voi striga
Vei alunga de pe cer norii,
De mine Te vei îndura...
Și am strigat spre Tine Tată
Și-mi amintesc de seara când
Inima mea era-nfricată,
Plângea în mine tremurând...
Toate speranțele frumoase
Toate, pierdute îmi păreau
Iar frica îmi intrase-n oase
Și oamenii îmi tot spuneau
Că nu mai poate fi speranță,
Că totul pare-a fi pierdut,
Că nu am nicio siguranță
Că soarele-i apus demult.
Însă în bezna de durere
Ce inima îmi cuprindea
O rază sfântă de putere
Mă lumină. Iar pacea Ta
Precum o șoaptă minunată
O auzii ca-n foşnet lin
Și-n inima strânsă de tată
Un strop ceresc de sfânt alin.
Apoi când zorii se iviră
Spre Tine iarăși am strigat:
-O, Dumnezeule, ai milă!
Nu mă lăsa, Tată-ndurat! . .
Și-au mai trecut clipe ce mie
Atât de greu parcă-mi treceau
Dar Tu de sus din vesnicie
Știai ce bucurii urmau;
Și mi-ai vorbit iubit Parinte
Că nicidecum nu m-ai lăsat
Iar minunatele-Ți cuvinte
Mi-au spus că-s binecuvântat!
Mi-ai spus atunci despre comoara
Ce nouă ne-o vei dărui
Trimisă din înalt, din țara
De dincolo, din veșnicii.
Și-atunci, în loc de întristare
O bucurie m-a cuprins
Și mi-am 'nălțat ochii în zare
Către eternul necuprins!
Și inundat de-o pace-adâncă
Din inimă Ți-am mulțumit
Că Tu Părinte mi-ai fost stâncă
În valurile ce-au lovit!
*
Iar astăzi Tată n-am cuvinte
Să-Ți mulțumesc, c-ai implinit
Ce mi-ai promis atunci, 'nainte
Când totul îmi părea sfârșit!
Am înțeles și stiu prea bine
Că ești al Vieții sfânt izvor
Iar astăzi plâng de fericire
Slăvindu-Te, scump Creator
Că-n brațele Tale preasfinte
Mereu cu milă ne-ai purtat
Și-Ți mulțumesc, iubit Părinte
Că pân-aici ne-ai ajutat!
O vorbă spui și ia ființă,
Tac valurile rând pe rând,
Tu dai credință-n umilință,
Te lași găsit de omul frânt!
*
Mai sunt atâția care-n lume
Necazuri știu că au avut
Iar marea a lovit în spume
Dar Tu în Tine i-ai ținut.
Celor ce azi mai sunt pe cale
În suferinți, frați și surori,
Dă-le din marea Ta-ndurare
Care preface noaptea-n zori!
Că doar prin Tine, drag Părinte
Vom 'nainta jos pe Pământ
Până în slăvile Preasfinte,
Căci Tu ai ultimul Cuvânt!