Mii de comori există jos în lume,
Sute de mii, milioane știm că sunt
Și mulți prin ele și-au făcut un nume
De care mândrii sunt ei pe pământ.
Dar mai presus de orișice comoară
E-un copilaș trimis de Dumnezeu
Ce-aduce-n suflet dulce primăvară
Și gingășie, dragoste mereu.
Toate comorile din lume sunt deșarte
Față de-un copilaș venit din cer,
Sărac e cel care de el nu are parte
Căci tot ce-i pe pământ e efemer.
Și tot ce-i pe pământ în ziua mare
A Judecății Celui Sfânt se va topi,
Însă în ziua de măreață sărbătoare
În ceruri sus vor fi și-ai noşti copii.
Comorile primite din mărire
Se vor întoarce sus, în ceruri înapoi,
În marea zi, la sfânta răsplătire,
La marea de cristal unde vom fi și noi.
Copiii sunt comori cerești lăsate
De Creatorul nostru pe pământ;
Cu binecuvântări ne vin încredințate
Spre a-i conduce către Cel ce-i veșnic Sfânt.
Banii, averea sau mașini, palate mii?
Ce rost au ele orișicît de multe sunt
Fără de-un zâmbet, fără râset de copii?
Deșertăciune este cel mai potrivit cuvânt!
De-aceea dragi părinți, cu bucurie
Să-i mulțumiți Tatălui veșnic, Dumnezeu
Pentru comoara cea din veșnicie,
Să-i mulțumiți din inimă mereu!
Să nu priviți cu jind spre cei bogați in lume,
Căci voi prin copilași sunteți cei mai bogați!
Acesta e al vostru cel mai mare nume:
Să fiți ai Domnului Isus și binecuvântați!
Comoara cea mai mare de sub soare
E-n casa ta cu zâmbet dulce de copil!
Aceasta-i cea mai mare binecuvântare
Pentru părinții cari doresc raiul divin.