Te văd în tot ce ai creat:
Flori şi copaci, câmpia,
Munții și marea, cerul 'nalt
Ce-Ți cântă bucuria.

În ape line sau repezi
Ce curg îmbelșugate,
Pe văi, pe dealuri, prin livezi
Te văd în bunătate.

Te văd și-n soarele pe cer
Ce-mi dă lumină-n suflet
Și-n luna tainic stând pe cer
Ce mă face să cuget.

Când seara stelele se-aprind
Pe bolta minunată
Eu mă aud singur rostind:
Ce mare ești scump Tată!

Dar mai presus de ce-ai creat
De la-ceputul lumii,
Te văd în ceea ce-ai chemat
Coroana creațiunii.

Te văd în micul copilaș
Iubitule Părinte,
În zâmbetu-i mic, drăgălaş
Și-n primele-i cuvinte.

Te văd și spun: ce mare eşti
Tu, Creatorul veșnic
Care din slăvile cerești
Aprinzi lumina-n sfeșnic!

Ce minunat ai întocmit
Micuța inimioară,
Să bată ea, ai rînduit
Să nu o lași să moară.

Să Te cuprind? să-Ți multumesc?
Cum pot? nu am cuvinte...
Sunt copleșit și Te slăvesc:
Ce mare ești Părinte!