Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Psalmul 36:7


Cu mâhnire am strigat către Domnul,
înaintea Lui mi-am povestit strâmtorarea.
Din ceruri, El mi-a ascultat glasul,
căci îmi cunoştea deja întristarea.

Blând şi înţelept mi-a pregătit o cale.
M-a invitat cu iubire să păşesc pe ea.
M-am temut, deşi îmi promitea eliberare,
am păşit sfios pe urma Lui şi-am găsit pacea.

Dumnezeu nu se ascunde de cel nenorocit,
nici nu-i dispreţuieşte slăbiciunea.
Dimpotrivă, Îşi doreşte să-l vadă fericit
şi-i ascultă-ntotdeauna rugăciunea.

Numai lângă Isus găseşte omul adăpost,
Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui.
Să iubim pe Domnul, Cel care este şi a fost
Stăpân şi Întemeietor al universului.

Desfătarea ne fie învăţătura Sa;
un bun sfătuitor, Cuvântul Său cel sfânt.
Doar astfel, cu nădejde-n orice zi vom aştepta
să vină veşnicia de bucurii şi cânt.