Neprihănirea și dreptatea
Sunt ca temelia bună,
Dar, în fața lor se vede
În lumina ce străluce
Bunătatea și-ndurarea
Împletite pe o cruce.

Adevărul stă pe ele,
Iar când trâmbița răsună
Văd uimit cum mii de stele
Înconjoară a mea făptură.

Luna stă martor pe cer
Neclintind făgăduința,
Fiind ca stânca din Hermon,
Ce aduce biruința.

Stele stau ca niște îngeri
Fiind la sfat cu blânda lună
Și opresc mândria mării,
Liniștind a ei cutumă.

Rugăminți ridică norii
Ce umbresc pământul verde,
Pedepsind fărădelegea
Și-mplinind ce-a dat de veste.

Legământul se-mplinește
Când îngrijorarea fuge,
Iar credincioșia lui,
Peste fața mea. . . surâde.