O poezie metaforica, subtila a "repetitiei nuntii" ceresti pe care poeta o vede si o presimte in natura incantatoare din juru-i: "Când văd în șir cocori spre zări ascunse"..."Mă uit la flori ...se vestejesc,/Și iarba parcă și-a uitat verdeața ,/Mă uit în zori spre cerul Tău /'N răcoarea toamnei...dimineața." Dar nunta puritatii albe, imaculate, pentru care se pregateste, pentru care "sufletu-mi tânjește veșnicii..." este dincolo de nori, in ceruri. Este nunta mistica cu Mirele divin. Intalnirea pe care o invoca se face prin zborul de taina catre cer in Duh al poetei si totodata coborarea din ceruri a Mirelui. Felicitari, har si pace.