A treia solie
Autor: Stănulescu M.  |  Album: Scrisori din Babilon  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de w.Miller in 20/08/2017


A treia solie(comentariu)

Suflarea vânturilor reci pune copacii la pământ
Iar cei cu rădăcini uscate purtaţi pe sus,căzând se rup,
Mările urlă spumegând,apele lor mătură maluri
Iar cei pe ele rătăciţi sunt înecaţi de-nalte valuri.
Însă o mână nevăzută vine furii să domolească
Când vânturile,valurile vor totul ca să nimicească.
Cu ea-mpreună e Cuvântul ce dragostea încă îl spune,
Pe cei care vor să-L asculte sub mâna-I bună să-i adune.
E glasul îngerului care, anunţă a treia din solii
Cât timp sunt potolite vânturi şi ale mărilor stihii.

"Sunt îngerul care vă cheamă la cea mai înaltă închinare,
Unde iubirea e la lucru,dreptatea stând în aşteptare,
Unde Hristos a deschis uşa,în Loc Preasfânt,în Sanctuar
Ca prin finala ispăşire s-aducă ultimul Său har.
Credinţa voastră sa se urce până aici şi să priviţi
Neprihănirea lui Isus,la fel ca El să o trăiţi.
Să scrieţi în inima de carne tot ce e-n Legea din chivot
Şi să-L rugaţi pe Dumnezeu să pună-n voi frumosu-i rod,
Care era şi-n Fiul Lui când avea trup ca voi,firesc
Iar gândul Îi era mereu ca cel al Tatălui ceresc.
Să vă rugaţi să vi se dea mângîietorul Lui etern,
Să-L pună-n voi şi să cântaţi al slavei nesfârşit refren,
Ca roade şi daruri aduse să se-nmulţească mii şi mii
Şi în final să se reverse în stropii ploii Lui târzii.
Luptaţi s-aveţi şi să iubiţi comorile neprihănirii,
Să nu fiţi doar neştiutori,supuşi şi leneşi robi ai firii.
Îmbrăcaţi mintea cu lumina ce era-n gândul lui Hristos,
S-aduceţi pe altarul slavei o jertfă c-un plăcut miros.
Veţi arăta astfel că Legea e scrisă pe table de carne,
O duceţi oriunde cu voi şi-n vântul lumii nu dispare.
Deschideţi ochii şi priviţi,urechile să auziţi,
În faţa uşii ce-i deschisă să nu staţi reci şi părăsiţi,
Intraţi pe ea şi luaţi lumina,să stea în voi şi zi şi noapte
Chiar dacă sub mărirea ei sufletul vostru slab se zbate.

Priviţi la pilda ce-a fost dată şi pentru timpul vostru scrisă,
La cinci fecioare înţelepte ce au mereu candela-aprinsă.
Priviţi la cel poftit la nuntă,găsit cu hainele murdare
Şi aruncat apoi afară în focul unde veşnic moare.
Doar de aici unde intraţi cu neîncetata voastră rugă
Puteţi primi hainele albe,cu ele apoi poftiţi la nuntă.
Mirele-i gata şi-Şi aşteaptă mireasa-n alb tot mai bogată,
Fiind cu-a Lui neprihănire în mintea ei încununată.

Sunt îngerul care vă cheamă la cea mai înaltă închinare,
Unde iubirea e la lucru,dreptatea stând în aşteptare.
Uitaţi de uşa ce-i închisă,intraţi pe cea care-i mai sus,
Trăiţi porunci de Dumnezeu având credinţa lui Isus.
Spargeţi în voi vasul cu frică ce are-n el doar gândul firii
Şi umpleţi-l pe cel ce-aşteaptă trăirile neprihănirii.
În jurul lui puneţi credinţă,atât de tare şi de-naltă
Ca vântul şi piatra ce vin să nu îl crape,să nu-l spargă.
Aveţi în faţă o furtună ce-n vremuri nu-şi are pereche,
Nici în cetatea care-i nouă,nici chiar în lumea ce-o ştiţi veche.
Cu apa ei va mătura toţi rătăciţii de pe maluri
Ducându-i în adâncuri mari sub ale ei înalte valuri.
Cu piatra ei va sparge vase,aşa de mari şi-atât de multe,
Cu mândrii mari şi cu minciuni,cu sângele lumii umplute.
Iar focul va curăţa aur,s-aleagă zgura şi cenuşa
Să vadă dacă e din locul în care stă deschisă uşa.
Două treimi vor pieri astfel,prin piatră,vânt şi mare apă,
Iar o treime doar cu foc va fi aleasă şi-ncercată.

Căci dragostea ce e la lucru va înceta să mai vorbească,
Pentru ochi orbi şi urechi surde care nu vor în ea să crească.
Atunci dreptatea care stă în Locu-nalt,în aşteptare
Va-nchide uşa şi va face neînţeleasa ei lucrare.
De-aceea cât mai e lumină,din Templu peste voi lăsată,
Cât dragostea mai e la lucru şi-n multă milă e vărsată,
Cât vânturile sunt ţinute şi apele nu trec de maluri
Şi vi se dă cu prisosinţă ale iertării scumpe daruri,
Cât timp mai pot fi şterse pete din cărţile ce sunt deschise,
Ca ale voastre nume noi să stea în cartea vieţii scrise,
Veniţi cu mintea la lumină,la cea mai înaltă închinare,
Unde iubirea e la lucru,dreptatea stând în aşteptare,
Luptaţi să biruiţi tot negrul ce mâna lumii îl aruncă
Să vă-mbrăcaţi neprihăniţi cu albul Lui,cerut la nuntă”.

Apocalipsa 3:7;14:12;Evrei 6:19,20;8:10;Psalm 24:3-5;28:2;
73:16,17;Zaharia 13:8,9;1 Corinteni 2:16;1 Ioan 2:6,29;



A treia solie din Ap.14:9-13,aduce ultima avertizare înainte de revenirea Domnului Hristos.Prin ea Dumnezeu cheamă omul să nu primească semnul fiarei,să nu se închine unui sistem religios apostat care odată constituit va cere supunere totală(nimeni nu va pute cumpăra şi vinde fără acest semn,Ap.13:17).Mânia lui Dumnezeu va veni peste cei ce primesc semnul,mânie neamestecată cu milă prin cele şapte plăgi descrise în Ap.16. Îngerul al treilea pune omul în faţa unei alegeri: închinarea la adevăratul Dumnezeu,creatorul cerului şi pământului, care are viaţaîn Sine şi prin judecata pe care o face are puterea de a mântui sau de a pierde(descris de prima solie,Ap.14:7) sau închinarea în faţa unui dumnezeu fals,care s-a „ aşezat în Templul lui Dumnezeu,dându-se drept Dumnezeu”(2 Tes.2:4) şi care adună sub conducerea lui întregul sistem de religii,credinţe,tradiţii şi obiceiuri ale lumii.Acest colos spiritual fals ridicat în numele păcii şi dragostei nu are nimic din adevărul biblic iar îngerul al doilea îl descrie ca un nou Babilon(Ap.14:8) care a căzut,a căzut,o nouă poartă a zeilor moderni. Prin a treia solie Dumnezeu îşi anunţă dreptatea,pedeapsa neamestecată cu milă ceea ce arată că ofensa adusă prin acest semn a atins limita răbdării Lui. Solia însă,arată şi spre cei care nu vor primi semnul fiarei,vers.12:”Aici este răbdarea sfinţilor,care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”.Aceştia vor primi semnul lui Dumnezeu pe fruntea lor(Ap.14:1)arătând că acesta are doar o dimensiune spirituală:ascultarea de poruncile lui Dumnezeu şi o viaţă trăită printr-o credinţă asemănătoare cu a lui Isus.Adică un caracter desăvărşit care-i face apţi pentru cer. De partea opusă,semnul fiarei are şi o dimensiune spirituală,pe frunte (ascultarea/închinarea la porunci omeneşti) dar şi una practică,economică,pe mână (cu acest semn pot vinde sau cumpăra),Ap.13:16,17). Numindu-i pe cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus,îngerul al treilea îndreaptă atenţia către Templul ceresc,acolo unde Isus face ultima lucrare în favoarea omului: atât iertarea păcatelor cât şi ştergerea lor (Evrei ,în special cap.8).Aici se află chivotul care conţine poruncile lui Dumnezeu (Ap.11:19) şi tronul milei în faţa căruia Isus mijloceşte (Evrei 8:1,2). În Evrei 8:10 se aminteşte promisiune unui nou legământ făcută de Dumnezeu lui Ieremia (Ieremia 31:31-34) în contextul slujbei lui Isus în Locul Presfânt: „....voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inima lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.Este chiar solia a treia pentru cei ce păzesc poruncile(legile) lui Dumnezeu şi au inima schimbată prin credinţa lui Isus, privind la El în Locul Preasfânt. Ecumenismul e deja înfăptuit şi a avut grijă să înlăture ghimpele care îi stătea în coastă: protestantismul.Acesta va fi declarat mort oficial în octombrie 2017 de către Vatican şi luterani în Suedia la 500 de ani de la reforma lui Luther.Cine va mai proclama adevărul biblic şi pe singurul mijlocitor între om şi Dumnezeu,Isus Hristos?.Noul Babilon adună şi uneşte toate religiile lumii care trec pe sub poarta noilor zei,lăsând afară pe singurul care e mântuitor,legislator şi judecător pentru om: Isus Hristos.Nu este departe timpul când noua religie mondială „va face o icoană fiarei care avea rana de sabie şi trăia”(Ap.13:14),îşi va impune semnul autorităţii ei şi-i va persecuta (Ap.13:15) pe cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
Comentariile sunt oprite pentru această resursă.
Statistici
  • Vizualizări: 1129
  • Favorită: 1
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit