- Fă-Te pândar pe zidul țării mele!

Ne-ai învățat-n Cuvântul Tău cel sfânt,
Să Te chemăm peste a noastră moștenire,
Copii, părinți, surori și frați, să ne fii lanțul de iubire.
Îngenuncheată și-azi Te chem,
Peste câmpia coaptă din mila-Ți generoasă,
Peste hotarul pământesc și peste întinderea albastră.
Sunetm datori să Te chemăm! Să ne fii păzitorul
Peste tot ce-n dragoste ne-ai dat,
Ca-n fiecare zi în mulțumiri să-Ți ducem dorul.
- Dar ce aud? !
Că-s unii la hotar cu pofte de înavuțire,
Cohorte flămânzite și-ndreptate peste-al țării prag
Ce ne batjocoresc iubirea de Psaltire! ?
-E vară, grâul este copt și roadele-și arată frumusețea...
-E rai în țara mea și-a Ta!
Dar nu îngădui să dea năvală-acei necredincioși,
Să ne omoare viața și dulceața din copiii noștri... tinerețea.
Trădarea rânjește-n fiii Tăi!
Acei ce-s înălțați-n dregătorii sunt mari
și ''ocupați''; Răspunsul? Dau din mână!
Și nu zic nimic la lacrimile celor care plâng
Pe-a țării mele față, scump-cunună.
-Fă-Te pândar pe zidul țării mele și suflă-n poftele nebune!
Aelora ce vor
să se împământească-n moșia cimitirelor familiilor-străbune.
Vor să-și înalte dumnezei străini în Țara mea și-a Ta atâta de iubită,
De sângele martirilor-eroi
și lacrimile celor ce-o vor iertată de Tine și păzită.

21 august 2017, Sanda Tulics -Wisconsin