Duhul, firea sunt în luptă,
Calea-i sus, ori e abruptă,
Nu poți face tot ce vrei.
A cui îndemnuri împlinești?
Și ale cui fapte rodești?
Din al cui izvor tu bei?
(Gal. 5.16,17; 19-23; Rom. 8.4-6; Matei 7.16-19; Iacov 3.11)

Căci pofta firii pământești
Te înrobește de-o iubești,
Când urmezi a ei șoapte,
Nu-i da ascultare frate,
Ea de Domnul te desparte
Și-ți va aduce moarte.
(Rom. 6.16,11-13; 8.1,12, 13)

De grijă firii să nu-i porți
Că vei deschide-a ei porți
Și trezi-vei poftele.
Tu la respect s-o pui prin post,
Domnul să-ți fie adăpost,
Înecându-i șoaptele.
(Rom. 13.14; 7.5,9-11; Matei 9.15; Ps. 91.1;
1 Cor. 7.5)


Astăzi firea-o răstignește
Și prin Duhul Sfânt trăiește
Ca s-ajungi cu Dumnezeu;
Eu-l detronează-l jos
Și urmează-L pe Hristos
Poartă-ți crucea tot mereu.
(Gal. 5.24,25; 2.20; Rom. 6.6; 8.1; Luca 9.23)

Nimic tu nu mai datorezi
Firii pământești să-i urmezi,
Căci vei muri negreșit,
Prin Duhul omoară firea
Și trăind neprihănirea,
Rabdă până la sfârșit.
(Rom. 8.12,13; 2 Cor. 7.1; Matei 24.13; Luca 1.75)

Lumea și lucrurile ei
Să nu le iubești dacă vrei
Dragostea lui Dumnezeu;
Când totu-n lume va pierii
Tu-ai să rămâi în veșnicii,
De faci voia Lui mereu.
(1 Ioan 2.15-17; 2 Petru 3.10-14; 1.10,11;
1 Tes. 4.3-5)

A cui prietenie-alegi?
Cu Dumnezeu sau lumea mergi?
Voia Lui, ori pofta rea?
La doi Stăpâni nu poți sluji
Pe care vrei tu a-L iubi?
Cu-Acela vei rămânea.
(Iacov 4.4; 1 Petru 4.1-6; Matei 6.24; 2 Tim. 4.8,10)


Prin cruce tu ești răstignit
Față de lume ai murit
Isus trăiește-n tine;
Plin de roadele luminii
În hainele neprihănirii
Până ce Domnul vine.
(Gal. 6.14; 2.20; Ef. 5.9; Gal. 3.27; 5.22;
Apoc. 19.6-9; 22.12)