Zii înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numeşte priceperea prietena ta, ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare. Prov. 7:4-5. Căci casa ei coboară la moarte şi drumul ei duce la cei morţi: niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii. Prov. 2:18-19. Deodată, a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul. Prov. 7:22-23. El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor. Prov. 9:18. De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi! Prov. 2:20.