Mă doare mustul proaspăt...

Stau vii-n cules cu rodul la vedere,
Au dat tot ce-i mai bun!
Pentru acei ce sunt iubiți,
Copiii Domnului-putere,
Ca-n vale să nu se simtă singuri, părăsiți.
Roșite boabe, stau gata ca de jertfă,
E o mireasmă dulce și curată,
Ca-n dealul Golgotei, când Domnul,
Suferit-a pentru lumea toată!

Stau ciorile și -așteaptă
Să li se-nfigă foarfeca-n rodire,
Ca-n trupul Domnului, odată...
Mă doare mustul proaspăt
Ce-i cules în fericiri, neștire...
Mă doare sângele ce-a curs
Cu sfânta Lui rodire și dulceața,
Ca orice muritor de rând
Să aibe-n Domnul, VIAȚA!
Mi-aplec privirea-n Duh, mă-nchin,
Ca la Golgota-n deal la cruce,
Si știu că mustul ce-i cules-I divin!
E sângele ce-a curs pe cruce...


Sanda Tulics, septembrie 2017, Oconomowoc