Ma-ntorc acasă Tatăl meu,
Cu inima îndurerată,
Ia-mi numele ce îl port eu,
Ia-mi dreptul de ați spune " Tata!"

Ma-ntorc acasă si-s lovit
Lovit în suflet și mă doare,
Și nu am mai gustat demult,
Din mila Ta cea iubitoare!

Ma-ntorc acasă, și nu vin,
Să-mi iau ceva de prin unghiere,
Căci n-am uitat când am plecat,
Să-mi iau și ultima avere.

Ma-ntorc acasă sa ma-nchin,
Sa mai primești o sfinte Tata,
Căci de nu mă primești acum,
Viața mea e sfărâmată.

Cum sa îți spun că sa mă ieri,
Căci n-am cuvinte complicate,
Sa ști că vreau sa fiu doar rob,
În slujba ta, o Împărate!

Doar rob și de-ai avea vreun colt,
Și o-nvechita rogojina,
Mi-ar fi de ajuns, doar să mă stiu,
În casă Ta de pace plina.

Dar Tu, cu mila mă ridici,
Îmi întinzi mana minunata,
Cum ? Tu mă vrei să îți fiu Fiu?
O! Nu se poate! Însă Tata..

Eu de la Tine am plecat,
Cu haine scumpe și avere,
Am fost un Fiu de împărat,
C-un Tata ce avea putere!

Și pentru Tine Tatăl meu,
Cel mai frumos copil din lume,
Tu mă iubeai , și simțeam eu,
Ca Tine, nu mai iubea nimeni...

Cum as putea eu sa primesc,
Nume de fiu încă odată!
Și haina noua cui o dai?
Tot mie? Dar nu merit Tata!

Chiar și... Chiar și inelul tau?
Dar Tata, îmi este rușine?
Cum sa primesc eu harul Tău,
Când eu nu te-am iubit pe Tine!

Îmi plec genunchi-n fata Ta,
Și îmi mai cer odat' iertare!
Îți mulțumesc căci sunt iar fiu,
Tata, prin dragostea Ta mare.

O Tata! Nu am sa mai plec,
Nicicând n-am să te părăsesc,
De-acum aleg iubirea Ta,
Și mult vreau Eu să te iubesc!