Nu tai piatră să-ţi ridic minune,
Îţi cioplesc un templu din plăpând:
Sus pe limpezi stâlpi de rugăciune
Bolţi de dor sub turle mari de gând.

Din căţuia gurii stinse piere
Adierea unui fum de grai.
Calc pe marginile sufletului... sfere
De tăcere, pârtii către rai…

Curg încremenit. De ce m-aş teme?
Către Tine trece un singur vad.
Doar un pas afară din tărâm şi vreme
Şi-n prăpăstiile liniştilor cad.

Inima cu sânge-n amurgire
A rămas pe-un ţărm fără talaz
Şi pornesc prin vasta mea neştire
Să Te caut cu antene de extaz.