Bate... bate pendula, bate

Privesc pendula din perete:
Bate... bate... nu se oprește.
Încerc să o deslușesc,
Timpul ca să-l tâlcuiesc.
Dar el... se duce... se duce...
Cu el timpul vieții trece.
Devin confuz și nu mai socotesc,
Unde mi-e timpul! ? ... unde-l găsesc?

Dar eu, merg pe cale înainte;
Pendula bate nu se oprește.
Mă uit la ea neputincioasă:
Ceasule, îmi furi tinerețea prețioasă!
Oricât l-aș ignora pe față,
El controlează a mea viață.
Obraznic parcă îmi vorbește,
Nici un ceas... timp, nu dăruiește.

Timpul nostru e dat de Sus.
Tu-l parcurgi aici spre apus;
Nu uita: Viața ți s-a dăruit
Nu degeaba pe pământ.
Totul are timpul său,
Grijă ai de drumul tău.
Pentru viața primită,
La Golgota a fost plătită.

Azi, tu poartă-te frumos,
Mulțumește-I Lui Hristos.
Timpul, ce viața-ți măsoară,
Este cât un fir de ață
Și-ți măsoară anii grei,
Se rupe când nici nu vrei
Dar, mărește-ți anii-n faptă,
Pășește pe calea dreaptă.

Binele să înfăptuiești
Oriunde călătorești.
Nu uita de a ta viață:
Este cât un lat de palmă.
Grăbește, urcă spre ceruri!
În desagă cerești daruri;
Domnul sus cu drag te-așteaptă
Să-ți deschidă ușa îndată.
Vei uita timpul de jos
În veșnicie cu Hristos.

TOMA COCA, PATTADA, 05/09/2017