Cine, noi? ...
Dezrădăcinăm copacii plini de rod,
Întunecăm adeseori iubirea zorilor de zi,
Stăm nesimțit cu spatele, luminii,
Ne facem rostul
Cum credem că tare bin' ne-ar fi! ...
Ne credem Dumnezeu în hotărâri,
Nu-L întrebăm nicicând
De stăm pe calea dreaptă,
Ci mergem-mpleticit, spre cer
Crezând că, merităm răsplata luminoasă ce ne-așteaptă...
Așa-ncurcăm voit a noastră viață,
Inconștient ne ''autodușmănim''
Făr-să-nțelegem că, distrugem mila,
Și dragostea-Mpăratului divin.
Orbecăim încorsetați-n mândrie,
Ne dăm cu fard să nu se vadă realitatea,
Am spart demult oglinzile din jur,
Vorbim în șoaptă, nu cumva să supărăm
Imperiul: Personalitatea!
Oamenii nu pot fi chemați la mântuire dacă nu sunt conștientizați de starea în care se află.
Un om care se crede bun și are o impresie foarte bună despre el, nu va accepta chemarea, căci nu-și va vedea niciodată păcatele.
5 august 2017