Să nu-ţi uiţi legământul, să nu ţi-l uiţi, îţi spun,
că-ai să-l regreţi odată plângând ca un nebun
și-ai să alergi odată topindu-ți ochii goi,
dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii 'napoi!

Să nu-ți uiți datoria spre Sfântul Dumnezeu,
că nu-i o altă vină s-o ispășești mai greu
și-ai să bocești odată cu sufletul arzând
dar vremea cea trecută n-o mai întorci nicicând!

Să nu uiți așteptarea acelora ce plâng,
că ai s-o simți odată arzând-ți sânul stâng
și-ai alerga pământul să-l poți afla pe-acel
ce ți-ar ierta păcatul, să poți scăpa de el.

Să nu uiți niciodată ce-i unic și divin,
căci toată viața-n urmă ți-o vei târâ-n venin,
dorindu-ți orice moarte pe zi de mii de ori,
nici îndurând viața, dar nici putând să mori.

Ci ține-ți legămîntul și dragostea frumos
așa să mergi cu ele în fața lui Hristos,
când mulți se duc spre iadul amarelor mustrări,
tu 'nalță-ți datoria spre veșnice cântări!