Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor
Tale, căci îmi place de ea. Ps. 119:35.

Vorbește Doamne

Vorbește Doamne, folosește
Viața mea, sunt robul tău.
Zidește, mustră, întărește,
Prin vasu-mi slab din ce e rău

Îndeamnă inimi la Salvare,
S-audă clar, urechi deschide
Că-n Mântuire firea n-are
Acces deschis, tu uși închide

La ce-i păcat, necurăție.
Și-n noi, răscumpărații tăi,
Oda Iubirii pe vecie
Inunde-n plin a vieții căi!

Cântul ei în inimi sfinte
Fie armonie ce dă viață,
Lucească-n albele veșminte
Fiind reală, nu pe față!

Și-om fi raze de lumină
Ce străbat 'ntuneric gros,
În sfințenie făr' tină
Și o viață în Hristos!

Și-om înainta pe drumul
Cel îngust, dar sfânt, curat
Să nu rămână afar' nici unul,
Ci cu toți în slavă odat'

Să fim luați în nemurire...
-''Mireasă, de azi ai vegheat
Mâne-n glorii, fericire
Vei lăuda pe Împărat!

Te vei bucura c-ai strâns
Rodul cel frumos, divin
În fericire și în plâns,
Mers-ai drum spre cer senin! ''

La picioare-Ți stăm Părinte,
Ascultând al Tău Cuvânt.
Te bucuri de-L luăm aminte
Onorând ce este sfânt.

De-orice se pare rău, fugind
Alegând doar calea vieții,
Feriți de zbucium, mulțumind
Pân' la ivirea Dimineții!


05 / 09 / 2017.