Am învățat să las tăcerea să vorbească
Şi-n mine îi aud şoapta cerească.
Îmi plec urechea să ascult mai bine
Şi-o mare de idei se-nchide-n mine.

Aşez ideile tăcute-n rânduri
Când suflă Duhul pe-ale mele gânduri
Ca vânticelul cald de primăvară
Ce mă-ncălzeşte şi mă înfioară.

Strâng mai adânc Cuvântul sfânt în mine
S-aducă roade pârguite bine.
Şi-nveşmântat de Duhul ce-mi dă viața
Eu îi ascult îndemnul şi povața.

Aşa cum las tăcerea să vorbească
În mine, şi-i aud şoapta cerească,
Învăț să ştiu când să vorbesc, să tac -
Cuvintele-s minciuni de nu le fac!

Cristina Madi Francu
Galați, 2 Septembrie 2017