Cu ochii Cerului neprihănit
Privesc Lumina albă-a nemuririi.
Și raze din Luceafărul iubit,
Mângâietoare, pe-al meu chip trudit,
Strecoară-n suflet liniștea iubirii.

Cuvântul împlinirilor cerești
Mă cheamă,-n adevăr, la Sfânta Masă.
Din har primesc povețe îngerești,
Mai sus de sentimente omenești,
Și sunt, cu duhul meu, în Cer. Acasă!

*
Ce har divin, ce binecuvântare
Când ești condus de Mâna Celui Sfânt!
Căci orișiunde,-n lumea trecătoare,
În bucurii și-n vreme de-ncercare
Trăiești în Cer, de-aici, de pe pământ!


Florești, Cluj