Se duc cocorii, în stoluri trec

Se duc cocorii, în stoluri trec...
Cad una câte una frunzele de nuc.
Ruginesc frunzele în vii:
Noi Te așteptăm Isus să vii.
Ridică-ne pe al Tău braț,
În dorul nostru-i mult nesaț
Să Te zărim pe albul nor,
Doamne, tare ne este dor!

Urcăm Isus pe calea crucii,
Cunună de foc din flori de maci
S-o așezăm pe fruntea Ta
Să Îți aline durerea.
În lumea aceasta totul e trist:
Creștinii, cărarea Ți-au uitat
Dar Tu cobori mereu pe zori
Ca să-i salvezi de atâtea ori.

Doamne, ne-ai înseninat,
În întristări ne-ai mângâiat,
De sus ne-ai luminat cu o stea,
Lumina Sfântă din Lumina Ta.
Târzii sunt vremurile acum,
Ninge cu ruginiu pe drum...
Vii sunt dorurile inimii,
De ce nu vii? ... De ce amâni?

Se duc cocorii, trec în stoluri
Noi ne uităm după ei;
Căutăm hotarul Țării Sfinte
Dorind să ajungem la Tine.
Depărtare... albastră zare...
Cer senin de soare plin;
Se ivesc zorii... cu multă bucurie,
Creștinii de jos spre Tine vin!

Înlăcrimați cerul privesc,
În cânt Îți spun cât Te iubesc,
Își lasă-n urmă durerea grea,
În cor cu toții Îți vor cânta
Căci numai Tu, Isuse drag
Pe calea vieții mereu apari.
Trece-ne Doamne al Tău prag,
Ascultă ale noastre rugi.

În seri cu adieri ne ștergi
Suspine și dureri
Ce întunecă al nostru cer opac
Din care scoți culori de foc
Într-un semicerc de curcubeu
Pictat de Tine, Dumnezeu,
Atunci cu toții Îți mulțumim,
Nu ne-ai uitat, Te preamărim.

Urcăm în fiecare zi cu toții
Spre Tărâmul Veșniciei
Chiar de crucea ne-a fost grea,
Doamne, nu am tăiat din ea.
Ea e puntea ce ne trece
Din întuneric spre lumină.
E salvare, garanție,
Intrarea-n Țara divină! .


TOMA COCA, PATTADA, 09/09/2017