De ce te întristezi creștine
Când fraților le merge bine
Și nu ești cel, ce-i bucuros
Că-n ei se știe El-Cristos
De ce te plângi de sărăcie
Când ești chemat să stai în vie
Să strângi din roadele divine
Pentru acum și pentru mâine
De ce privești mai mult spre rău
Când elti chemat să fii al Său
Să faci lucrarea Celui Sfânt
Aici pe-acest robit pământ
De ce te lași târât în groapă
Când răul îți vorbește-n șoaptă
Și nu te lași purtat de Har
L-al Domnului iubit Altar
De ce vorbești ce nu se cade
Când ești chemat să faci dreptate
Să spui de-al mântuirii Domn
Celui, ce încă este om
De ce se știe tot mai multe
În viața ta zile corupte
Și nu te rogi ca altădată
Ca haina să-ți fie curată
De ce smerenie nu știi
Și umilința celor vii
Făcând doar ceea, ce gândești
Crezând că poți să-L amăgești
De ce credință numai ai
Și în spărtură numai stai
Tăgăduind a Lui lucrare
Te faci părtaș cu cel, ce moare
De ce nu stai în mijlocire
În așteptare de-al tău Mire
Căci Domnul vrea ca să te schimbe
Să numai știi doar căi ce-s strâmbe
El vrea să se slăvească-n tine
Făcându-ți numai, numai bine
Și nu uita nicicând de Cruce
Doar Ea în Cer te poate duce
Doar Ea te va-nvăța să faci
Dreptate celora săraci
Și sufletul a-ți pregăti
În veci cu Domnul a trăi
Doar Ea te va-nvăța Iubirea
Prin care vei ști Nemurirea
Al Tatălui iubit Păstor
Ce te-a făcut al Său fecior.
Amin!