Șăgalnic vânt petrece prin iarba mătăsoasă,
A desfătare cântă toți greierii din strună
Pe deal răsare pașnic înduioșata lună,
Lăsând o sărutare pe fiecare casă.

Vin stele câte una s-aducă vorbă bună,
Înviorată, noaptea se-ntinde răcoroasă,
Un val de așteptare pe inimă apasă,
Un freamăt de-adorare spre ceruri mă adună.

Învață-mă, Părinte, un cântec de demult,
Ce Ți-l cântau copacii, împodobiți de stele,
În pământească vară de Tine să ascult.

Și-apoi, trimite lumii dumnezeiești proptele
Din noaptea neștiinței, să mergem în tumult
Spre vara izbăvirii, îndepărtați de rele.