Doamne-al mântuirii mele
Zi şi noapte eu Te strig
Să-mi ajungă rugăciunea
Înaintea Ta la timp.
Sufletul e trist în mine
Ṣi s-a săturat de rele
Sânt ca mortul când coboară
În mormânt fără putere.
Locuinţa mea e strâmtă
Stau întins printre cei morţi
Și sânt despărțit de lume
Prin întunecate porți.
M-am îndepărtat de Tine
Ṣi de oameni şi de toate
Că mi se topesc şi ochii
De-atâta singurătate.
Și sânt aruncat în groapă
Unde leii stau la pândă
Lacrimi triste pe-ntuneric
În adâncuri mă scufândă.
Doamne, când sânt duși din lume
Ṣi-s străini printre străini
Pot şi morţii să Îţi vadă
Strălucirea din lumini?
Din adâncuri de morminte
Până-n ţara fără nume
Pot și morții să vestească
Sfânta Ta înțelepciune?
Doamne, printre norii negrii
Viața mi-este un blestem
Doar pe Tine cu-ndurare
Dumnezeul meu Te chem.
De la prima mea simțire
Tot mai tare trag să mor
Spaimele, mânia nopţii
Ca un fluviu mă-nconjor.
Pentru care faptă, Doamne,
'Mi-lepezi sufletul cel mic
Pentru ce Îţi ascunzi faţa
Zi şi noapte când Te strig?
Către Tine numai, Doamne
Cată gândurile-mi bune
Dimineaţa când Te caut
Ţintuit în rugăciune.
Doamne, -mi dă tot ajutorul
Cât nu sânt printre cei morţi
Să-Ți vestesc lumina sfântă
Ṣi iubirea Ta la toţi.
De durerea mea nestinsă
Toată lumea-i depărtată
Dumnezeul meu din ceruri,
Doar cu-un semn mi Te arată.
Copyright © 2017 Marin Mihalache
"De durerea mea nestinsa
Toata lumea-i departata
Dumnezeul meu din ceruri
Doar cu un semn mi Te arata."
Felicitari pentru acest poem minunat! Domnul sa va binecuvinteze cu harul si pacea Sa.
Este dar ,har , să poți pune în vers stările unor acțiuni ,astfel versurile prin viață ,citiorii sunt cuprinși de acțiunea tablourilor versificate cu autenticitate .
Har, paec și cât mai aproape de realitatea versurilor!
Minunat este modul în care poetul surprinde și aduce la lumină adâncimea suferinței din inima psalmistului, exprimată în Psalm, îndreptând atenția cititorului nu pe om cu sentimentele lui ci pe Cel ce ține toate lucrurile în mâna Sa și cunoaște deplin tot ce este în sufletul omului: „Doamne, printre norii negrii
Viața mi-este un blestem
Doar pe Tine cu-ndurare
Dumnezeul meu Te chem.”
și minunat este modul în care poetul înmănunchează totul într-o concluzie fără echivoc: „Doamne-mi dă tot ajutorul
Cât nu sânt printre cei morţi
Să-Ți vestesc lumina sfântă
Ṣi iubirea Ta la toţi.”
Multă pace, har și bucurie în Domnul!