VINDECĂRI...

Mustrarea Ta m-a ridicat
Din starea grea a nepăsării
A înverzit ce-a fost uscat
Lucrarea n-o s-o dau uitării.

Cuvântul Tău rostit cu har
A-nflăcărat, din nou, credința
Să-mi placă timpul la altar
Să-nlăture și neputința.

M-a-ncurajat privirea Ta
Să merg ‘nainte spre răsplată
Și crucea să o pot purta
Chiar când e viața complicată.

Povața Ta mi-a îndreptat
Privirea spre splendori divine
Și am uitat cum m-au tratat
Acei ce n-au priviri senine.

Lumina Ta mi-a arătat
Incintele nepoluate
Și pot să spun: m-a încântat
Pe drumul spre eternitate.

Lucrarea-Ți sacrificatoare
M-a motivat s-adopt un trai
Desprins de lumea trecătoare
Înveșmântat cu sfântul strai.

Ființa Ta m-a cucerit
Când am crezut că ești himeră
Și astfel n-am mai suferit
Căci mi-ai făcut viața prosperă.

Primind recunoștința mea
Realizez că stai cu mine
Când vine ploaia cea mai grea,
Sau când sunt zilele senine.

George Cornici/14 Septembrie, 2017