Au plecat zece leproși
Spre-acel sat în care
Mergeau pașii tuturor;
Nedoriți și sperioși,
Au strigat din depărtare:
— Domnule Învățător,
Nu privi la noi cu silă –
Suntem necurați, respinși
Însă Tu ne poți salva!
I-a privit Isus cu milă
Cum stăteau umili, învinși
Și le-a spus așa:
— Pot, dar nu vă apropiați,
Faceți după cum s-a scris
Legea dată tuturor.
Preoților v-arătați,
Fiindcă Eu am fost trimis
Ca împlinitor.
Și-au pornit acești bărbați
Cam cu îndoială,
Dar pe drum, ce-au observat? …
— Iată, suntem vindecați
De cumplita boală!
Parcă nici n-a existat.
— Cum să nu ne veselim?
Uite, lepra s-a topit
Precum boabele de rouă,
Hai ’napoi, să mulțumim!
Însă unul n-a primit
Și-au rămas doar nouă.
Nouă vindecați de Domnul
S-au oprit pentru popas
Într-un lan cu grâul copt;
Dar l-a prins pe unul somnul
Și din nouă vindecați
Au rămas doar opt.
Opt porniră prin pustie,
Plini de-ngrijorare,
Că era pe timp de noapte;
Unu-a căpătat fobie
Și, uitând de vindecare,
Au rămas doar șapte.
Șapte care-au fost leproși
Merg pe drum anevoios
Dar nu vor ca să se lase.
— Vai, suntem cam flenduroși!
A spus unul mofturos –
Și-au rămas doar șase.
Șase-acum mărturiseau
Despre fapta lui Isus,
Răspândind-o prin lozinci;
Unu-a prins a geme: — Au,
Sunt mâhnit și indispus;
Și-au rămas doar cinci.
Cinci salvați văzură-anume
Boț de lut în chip de zeu,
Templu idolatru.
Unul spuse: — Ce de lume,
Merg să mă închin și eu!
Și-au rămas doar patru.
Patru foști leproși cândva,
Plini de praf și obosiți,
Se certară între ei.
Unu-a spus: — De ce-aș mai sta
Ca să văd cum vă sfădiți?
Și-au rămas doar trei.
Trei din inșii care-au fost
Vindecați de aspra boală
Se uitau mereu ’napoi.
Zise unul: Are rost
Astă mare oboseală? !
Și-au rămas doar doi.
Doi s-au hotărât să șadă
Într-un loc puțin mai rece
Ca să-și termine dejunul.
Unu-a spus: — Ce mascaradă,
Cum să numeri doi din zece? !
Și-a rămas doar unul.
Astfel, ultimul lepros,
Prin lucrarea mulțumirii,
Prin iertarea lui Hristos,
A plecat acasă sfânt,
Ca oricare păcătos
Care ia cu crezământ
Taina mântuirii.