O, vara mea cu ochii verzi. . .

Suspină pomii-n frunze aur. . .
Își iau a'Dios de la crengi,
Cu umezi-ochi ceața privește
'Ntr-un suspin de abur des
Cum draga vară iar se risipește,
Și-un bun venit
Se vede-n pomii desfrunziți.
În foșnet se distinge jalea
De vara în frăţietate,
De fericite-mbrătișări
Pe ramurile-n verde,
Atâta de bogate. . . !
Își cântă-sec trestiile melodia,
Un ritm uscat așa ca ele. . .
Zbor în zig-zag se vede clar pe cer
'N plecări de păsări. . .
Aș vrea să fiu eu zborul lor
Dincol' de nori și stele. . .
Suspin iar vara sub un ram
Și parcă nu mai simt atâta bucurie,
De unde-n vară ascultam
Iubita ciocârlie. . .
Mi-e cald sub pleoape, sau transpir. . ! ?
Cu gândul la soarele-n apus. . .
-O, vara mea cu ochii verzi. . .
Un' să te caut, unde te-ai dus?. . . Prin frunze proaspăt îmbrăcate
'N-arămi și aurul regal. . .
Mă-ndrept spre casă pe-nserate,
Cu gându' la coloritul de pe deal. . .

20 septembrie 2017, New Jersey,
Sanda Tulics