Prin Rai trecut-am prin ani de demult trecuti,
Cand vedeam pe fratii atat de mult iubiti.
In Adunare era frumos, minunat,
Plutea un aer sfant de Cer inmiresmat
Cand L-am primit pe Domnul in tinerete,
Era serbare pe plaiuri si fanete,
Nu puteam ramane privind nepasator,
Stateam pe baricada, cu-al meu Ocrotitor.
O, cat mai doream s-ajung la Adunare,
Scrutam continuu spre Tara sclipitoare!
Acolo intre sfinti era parfum de mai,
Erau desprinse, parca, dintr-un colt de Rai!
Cantul, poezia vibrau melodios,
Intru Isus al meu ritmau asa frumos.
Intre frati nu vedeam ura, nici ranchiuna,
Erau relatii in leduri de lumina.
Surorile de-atunci si fratii multi plecati,
Isi pastrau credinta sa fie nepatati.
Straduiam pe-atunci sa fiu in lume sare,
Traiam intens cu Domnul clipe-naltatoare.
Nu cunosc pe nimeni si sigur nici nu sunt,
Dar fratii mei, erau, chiar ingeri pe pamant!
Fiecare, era, ca mine efemer,
Dar prin Isus vedeam ca e cazut din Cer.
Eram tot vesel si plin de bucurie,
Ce ma propulsa spre cer, spre vesnicie
De dragul lui Isus, ceata dadea culoare,
Vegheam in ruga si-n sfanta asteptare.
Doamne, vreau la mine sa vii si sa ramai,
Sa ma intorci, Isuse, la dragostea dintai!
Cu Tine sa ma bucur, sa cant in imn ceresc,
Mereu sa ma complac in Duh dumnezeiesc.
**
Este asa frumos sublim si de placut,
Dorind din Duhul Sfant sa fii din nou nascut.
Doar astfel vei vedea pe Domnu-n Paradis,
Implinind dorinta acestui mare vis.
Amin.
O vie si placuta aducere aminte a intoarcerii mele la Domnul, care implica rugaciunea si dorinta mea de o noua intorcere la dragostea dintai(Apoc 2:4-5).