- Oare cine bate-n poartă
Chiar acum, la ora asta?
Îl priveste lung nevasta:
-E Pepelea, negreșit,
Poate are chef de ceartă
Fiindcă ieri nu l-am primit.

L-am văzut pe la amiază
Și-am pus ivărul pe ușă.
Avea-n mân-o nuielușă
Și-ncerca zăvorul printre
Gard, că tot nu mai contează
Dacă-l lași sau nu să intre.

Uite-așa ne-a dus cu preșul
Să-l lăsăm să bat-un cui
În perete. Și-acum nu-i
Zi să nu ne viziteze;
Ăsta ne-a fost nouă greșul:
Nu ne-au fost mințile treze.

-Da, femeie, cum să-ți spun,
Când a fost la cumpărare,
Am crezut că-i trecătoare
Astă curioasă boală
Și c-un preț atât de bun
Am căzut la învoială.

Oare nu-l putem convinge
Și, scoțând din odăiță,
Să-i bat cuiul în portiță?
Ar veni să-i țină sfat
Când dă ploaia sau când ninge,
Când e cald sau înnorat.

- Eu nu cred c-ai reuși
Ca să-l faci să se-nvoiască,
Fiindcă-a prins să se mândrească
La toți oamenii din sat
Că el poate păcăli
Cel mai tare avocat.

Ai văzut la el tupeu,
Să ne pună în odaie
Pelerina cea de ploaie
Și-un cojoc tot plin de lațe?
Oare nu îi vine greu
Tot aici să și-le-agațe?

Am semnat și nu se lasă!
Printre rude a vorbit
Că, de-o fi prea oboist,
O să trag-un pui de somn
Lângă cui. Iată că-n casă
Ne va fi Pepelea domn.

Însă te privesc, bărbate,
Și îmi pare că zâmbești...
-Uf, femeie-ți amintești
Cum trăiam în împăcare,
Iar apoi le-am dat pe toate
Pentru casa asta mare.

Și când ne-am văzut cu casă,
Nu ne-am mulțumit așa;
Tu ai vrut mereu ceva,
Ai luat haine și broboade
Ca să fii cea mai frumoasă;
Eu am spus că nu se cade.

Tot dorind să-ți faci plăcere,
Te-ai rugat tot mai puțin,
Mulțumită-ai fost deplin
Când primit-ai lucruri noi...
- Ei, bărbate, de avere
Ne-atașarăm amândoi.

Și nu poți să zici că „Nu”,
Că de la o vreme-ncoace
Chiar nimica nu-ți mai place!
De ce ai, tot strângi mereu,
Nu doar eu, te schimbi și tu
Și-am uitat de Dumnezeu.

- Da, nefericită stare -
Uite, ieri, un cerșetor
A plecat făr-ajutor.
Pân-acuma n-am putut
Să tratez cu nepăsare
Pe cel care mi-a cerut.

Și observ abia acum
Că în viaţa de păcat
Tare multe-am adunat,
Precum viermii nesătui
Intră-n fructe sau precum
A adus Pepelea-n cui.

Am făcut-o pe naivul
Când a fost să fac un bine...
- Eu am fost mai rea ca tine;
Ai, bărbate, vreun răspuns?
Care crezi că e motivul
Felului cum am ajuns?

-Nu-i Pepelea, asta-i clar!
El chiar nu e vinovat
Pentru-al meu și-al tău păcat.
Noi am zis c-un păcățel
E micuț și trece, dar
A fost altul lângă el.

Și acuma să dormim
După ce ne vom ruga.
Fiindcă mâine-i ziua grea:
Să ne-ajute Dumnezeu
Împreună să pornim -
Carul, calul, tu și eu.

Bine că am înțeles
Ce ușor se-nșeală omul;
N-avem rădăcini, ca pomul,
Să stăm țepeni. Cu credință,
O să mergem iar spre șes
Să-ntocmim o locuință.

Deci plecăm, nu dăm de veste,
Nu ne mai uităm ‘napoi,
Ci ne-ntoarcem amândoi
Spre meleagurile-acelea,
Căci această casă este
Ca și cuiul lui Pepelea.