Fericit e omul care, iubește pe Dumnezeu,
Are pace, bucurie, colț de rai căminul său.
Are ce pune pe masă, este binecuvântat,
Și în fiecare clipă, de Dumnezeu ajutat.

Fericit e omul care, îngrijește de orfan,
De văduva cea săracă, de cel necăjit, sărman,
Făcând bine, niciodată nu va fi sărac, lipsit,
Va avea belșug în casă, și de Dumnezeu iubit.

Fericit e omul care, face binele mereu,
Are izbândă în toate, ajutat în ceasul greu.
Domnul îi va fi tărie, mângâiere și alin,
Și în fiecare clipă, Domnul îi va fi sprijin.

Fericit e omul care, caută pacea, armonia,
El e plin de bunătate, dragoste, credincioșie.
Binele înfăptuiește și e bucuros mereu,
Cuvântul sfânt împlinește, e plăcut lui Dumnezeu.

Fericit e omul care, umblă în neprihănire,
Caută binele să-l facă, asta e a lui menire.
Prin credință înaintează, către cerul glorios,
Este ancorat tot timpul, de cer, de Isus Cristos
Amin

Ica Drăgoi
2.10.2017