-De ce ninge Tată-n vară?
Iar pomii frunzele își pierd?
De ce își părăsesc mame, copiii
Și sunt atâtea lacrimi fără crez?

-De ce, în loc de fericire,
Trăim printre suspine-n vale?
Şi parcă norii se-mbulzesc
Lăsând tristeți pe-a noastră cale?

-De ce își plânge rândunica,
Dând roată, cuibul la plecare,
În zbor-suspin chiar de se-nalță
Plutind spre alba zare?

-De ce în lacrimi-părtășie,
Vrem să trăim iubitul cer,
Când mame-și plâng-n tăcere fiii
Și despărțiți de Tine, pier?

-De ce suspinu-i înaintea
Surâsului în zori de zi,
Când implorat ești printre lacrimi:
-Te-aștept să vii! . . . Te-aștept să vii! . . .

Sanda Tulics, Wi.
octombrie 2017